Raport

Vizualizati raport

Teorii feministe

Miscarea feminista a aparut acum 300 de ani in societatile vestice, fiind o miscare protestatara sustinuta de femei. Obiectivele vizau discriminarea sexuala in toate formele ei , ierarhizarea in functie de sex si sexismul institutionalizat. La inceput, feminismul s-a manifestat prin publicarea unor lucrari protestatare, apoi a preluat aspecte politice. Feminismul contemporan este in prezent bazat pe o fundament ideologic alcatuit de catre Betty Friedan (The Feminine Mystique, 1963). Timp de trei decenii, ’50-’80, feminismul a vizat egalitatea dintre femei si barbati. Acum feminismul a facut un pas inainte si vizeaza calitatea vietii sociale (ingrijirea copiilor, familia etc).
Intotdeauna raspunsul la intrebarea ce se poate spune despre situatia femei a fost ca femeia nu este egala cu barbatul si ca aceasta face parte dintr-un sistem social alcatuit de barbati. Teoriile care dezbat aceasta inegalitate dintre femei si barbati au la baza feminismul liberal sau feminismul marxist. Argumentul feminismului liberal: inegalitatea provine din structurile inegale de şanse; argumentul feminismului marxist: “inegalitatea dintre sexe este o parte a unui sistem clasial complex în care femeia este exploatată.” Conform argumentelor psihanalitice opresarea femeii este datorata faptului ca barbatul are o nevoie innascuta de a subjuga pentru a-si realiza obiectivele sociale, datorata faptului ca barbatul a dovedit ca are mai multa abilitate in folosirea fortei pentru a subjuga.
Teoriile recente au in vedere rolul femeii in societate si contributia acesteia la productia sociala. Femeia este vazuta ca un subordonat, iar serviciile prestate de aceasta nu sunt de prestigiu ceea ce face ca si contributia la nivel macro si microsocial sa fie oarecum trecute cu vederea. Rebeliunea, protestele, represiunea, obedienta sunt raspunsurile femeilor cu vedere la aceste discriminari.
Dupa 1980, deceniul in care primordiale erau îngrijirea copiilor, legalizarea avorturilor, ameliorarea statutului economic al femeilor şi asigurarea protecţiei mamelor care sînt angajate şi într-o activitate profesională (îngrijire prenatală, ajutoare de maternitate, asigurarea locului de muncă pe perioada natalităţii şi a îngrijirii copiilor mici), a luat nastere un nou domeniu de “ştiinţa multidisclinară a situaţiei femeilor în societăţile contemporane.” Desi noul domeniu are aceleasi preocupari ca si feminismul de acum 300 de ani, acesta a inlaturat viziunea radicala a feminismului traditional.

Sursa:
http://www.dictsociologie.netfirms.com/F/Termeni/feminism.htm

Fragmente din FEMINIST REVOLUTION (Random House, (1979))

"Desi motivele lor variau... Femei radicale diferenţiau în mod clar ideea lor de separatism de vechiul concept şi practica grupurilor segregate sexual. Separatismului pe care ei l-au imbratisat avea să fie doar un mijloc de a pune capăt problemei vechi de segregare sexuală şi inegalitatea pe care o multiplicasera.... Scopul a fost întotdeauna integrarea cu egalitatea de şanse...miscarea de eliberare independenta a femeilor separatiste de fapt, a început să lupte în mai multe moduri concrete de a pune în aplicare aceasta integrare feminista radicala. Lupta pentru dreptul la avort, la urma urmei, a fost o luptă pentru relaţiile sexuale cu bărbaţi, dar pe un plan egal. Lupta pentru a face barbatii să ajute la treburile din gospodărie a fost o alta lupta esentiala integraţionista pentru formarea unei baze a puterii miscarii de eliberare a femeilor, cum a fost lupta pentru centrele de îngrijire a copilului. "’

(Traducere-Barbara Leon, "Separate To Integrate," in Feminist Revolution)

"Shulamith Firestone, in primul jurnal de teoretic al miscarii feministe de eliberare ... a consemnat despre procesul feminist în general, şi despre feministele radicale, în special, [jurnalul]fiind scris bazandu-se pe istoria secolului trecut... Deja feministele radicale care a iniţiat [prezenta] teorie a miscarii, organizarea ideilor, şi sloganuri au fost îngropate de conştiinţa publică şi feministele liberale au preluat, revendicand creditele pentru realizările feministelor radicale ". Dacă acest lucru va continua sa se intample feminismul va intra intr-un con de umbra din nou şi vom pierde aproape tot a ceea ce s-a câştigat în ultimii ani - atât conştiinţa radicală şi multe dintre reformele practice. Nu va trece mult timp pana cand vor disparea si feministele liberale. "

( Traducere-Kathie Sarachild, "The Power of History," Feminist Revolution)

Cele doua fragmente arata ca miscarea feminista a urmat cursul pe care si alte miscari revolutionare l-au urmat. Dorinta de eliberare de constrangeri rasare in sufletul femeilor. Acestea isi fac dorintele auzite, urmand ca dupa obtinerea unor mici concesii miscarea feminista sa urmeze un alt curs. Cea de-a doua categorie de feministe sunt mai putin violente in proteste si revendica ceea ce s-a obtinut de catre primul val de feministe. Feministele liberale par sa nu fie la fel de hotarate ca si precedentele lor ceea ce duce la concluzia ca la un moment dat feminismul, mai exact miscarea feminista se va stinge.

Feminismul in secolul XXI: un trend depasit?

Conform unor “voci”, ce se ascund in spatele cuvintelor scrise, feminismul nu mai reprezinta o prioritate pentru femeia moderna. Sa fie oare asa? Intr-adevar sa fii devenit barbatii noile victime ale societatii moderne? Se pare ca argumentele se bazeaza pe faptul ca femeile nu mai sunt la fel de revoltate ca in trecut de discriminarile ce apar fie la munca fie in alte domenii, pe ideea ca feminismul nu mai este “la moda” si ca egalitatea intre sexe este inexistenta.
Discriminarile aparute la munca tin atat de diferentele dintre salariul unui barbat si al unei femei, cat si de faptul ca femeile nu ocupa la fel de multe pozitii de top ca si barbatii. In cel de-al doilea val al feminismului, in anii ’70, diferenta dintre salariul unei femei si al unui barbat era in medie de 59 de centi/dolar. Treizeci de ani mai tarziu, cand se considera ca societatea a evoluat si ca a depasit prejudecatile de alta data, diferenta a crescut cu aproximativ 20 de centi(msnbc.msn.com).
Cel de-al doilea argument ce ar sustine faptul sa feminismul este depasit, ca nu mai este in trend, se bazeaza pe faptul ca femeile se multumesc cu “beneficiile” dobandite in trecut(votul). Femeia moderna considera oare ca exista deja prea multe probleme ca sa mai militeze pentru egalitate intre sexe?-sau-Egalitatea intre sexe este un lucru inexistent? Fizic, psihic, biologic,emotional cele doua sexe sunt complet diferite. De aici si posibilitatea de a depune efort fizic diferit. Femeia este mai fragila, apta pentru a depune un efort considerabil mai mic decat barbatul. Dar sa fie acest motiv destul de puternic sa detroneze egalitatea aceasta intre sexe?
Se vorbeste si de o discriminare indreptata catre barbati. Acestia sunt discriminatii atunci cand vine vorba de procese de custodie, de investitiile in studii plus ca, rareori, femeile nu sunt promovate datorita aspectului fizic. Oare ce se va intampla atunci cand se va intalni tot mai des inlocuirea unui domn ce ocupa o pozitie importanta in cadrul unei firme de catre o femeie? In ianuarie Parlamentul Frantei a adoptat o lege ce impune ca marile companii sa-si creasca proportia de femei care stau in consiliele directoare cu 40% pana in 2016. Aceasta lege va obliga companiile ce se afla in Top 40 Franta sa inlocuiasca 169 de posturi ocupate in prezent de barbati cu femei.


Bibliografie
• www.economist.com/business-finance/displaystory.cfm?story_id=15661734

Simone de Beauvoir- Al doilea sex

Este autoarea celei mai controversate opere ale feminismului secolului XX. Aparut in 1949 volumul "Al doilea sex" face trecerea dintre primele doua faze ale feminismului; intre cel "al egalitatii" si cel al"diferentierii si eliberarii". Scriitoarea si totodata filosoafa Simone de Beauvoir sustine idei precum "Nu ne nastem, ci mai degraba devenim femei" sau "Daca femeia vrea sa devina egala barbatului, ea trebuie sa devina barbat".
Din perspectiva scriitoarei predeterminarea sau "destinul femeiesc" este un rezultat al vremurilor trecute care poate fi depasit.

Download volum "Al doilea sex"- Simone de Beauvoir

Inceputurile miscarii feministe in Romania

Inceputurile miscarii feministe in Romania dateaza de la mijlocul secolului XIX. Prima reuniune a avut loc la Brasov in anul 1850 iar cea de-a doua la Iasi.

In preajma razboiului drepturile politice ale femeilor au fost incluse in programele societatilor feministe.

Imediat dupa razboi, miscarea feminista din Romania a cunoscut o etapa importanta a dezvoltarii sale. In anul 1918 la Iasi s-a infiintat Asociatia Civila si Politica a Femeii Romane, care ulterior s-a trasformat in cea mai importanta componenta a feminismului romanesc.

Liga Femeilor Basarabene fondata in 1917, sub presedentia Elenei Alistar, a pornit demersurile pentru construirea unei solidaritati cu scopul de a sluji obiectivelor emanciparii femeilor.

Uniunea Femeilor Romane reprezenta nucleul miscarii feministe din Transilvania.

Au existat mai multe tendinte de unificare a miscarii feministe din Romania, una dintre ele fiind “Consiliul National al Femeii Romane”. Acest consiliu a patronat in anii ’20 o bogata activitate feminista, in care Alexandrina Cantacuzino a fost una din liderele miscarii. Consiliul a relationat cu Alianta Internationala pentru Sufragiul Feminin si Consiliul International al Femeilor. Consiliul a fondat scoli menite sa promoveze meserii feminine. In in 1928 se pun bazele Casei Femeii, care devine si sediul central al Consiliului National al Femeii Romane.

Dreptul electoral

Dreptul electoral a reprezentat un obiectiv al miscarii feministe inca din anii premergatori Primului Razboi Mondial. Aceasta problema s-a reafirmat in primii ani postbelici.

In anul 1929 s-au acordat dreptul de a alege si de a fi alese a unor categorii de femei, in alegerile locale. Insa problema a fost repusa in discutie, de data aceasta privind dreptul femeii de a se inscrie in partidele politice.

Deceniul al III-lea poate fi considerat un deceniu al mobilizarii miscarii feministe. Eficienta feminismului romanesc scade in a doua jumatate a secolului IV, iar instaurarea regimului autoritar a zguduit serios bazele acestei ideologii pe teritoriul Romaniei.

Bibliografie

• Cosma G ,Tarau Virgiliu. (2002). Conditia femeii in Romania in secolul XX. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitara Clujeana
  

Revolutia franceza

Epoca revolutiilor a inceput in 1776 in America de nord si s-a incheiat in 1848 in Europa. Revolutiile din aceasta perioada au zdruncinat nu numai organizarea politica cat si perspectiva individului in societate inclusiv diferentele dintre sexe.
Revolutia franceza a pornit din momentul in care regale Ludovic al XVI-lea si-a poftit supusii sa isi exprime nemultumirile deschis. Astfel au formulat cahiers de doleances si l-au inmanat deputatilor pentru a-l duce la Adunarea Generala a Starilor. Datorita momentului in care se afla tara in cahiers de doleances se regaseau foamea, mania, dorinta reformarii economice si politice, propuneri de modernizare politica. Femeile au jucat un rol foarte important atat la izbucnirea revolutiei cat si pe tot parcursul ei.
“Femeile din Starea a Treia” au inaintat regelui o petitie care lasa sa se vada o stare de spirit favorabila reformelor: “Femeile, vesnicul obiect al administratiei si al dispretului mascului, sa nu-si faca si ele auzit glasul, in mijlocul acestei fierberi generale?”. Pe primele locuri in cererile petitiei se aflau educatia si problemele sociale.
Unele revolutionare feministe au propus chiar ca pe langa Adunarea Generala a Starilor sa existe o alta adunare formata din femei.
Nenumarate voci masculine, dar si cateva feminine au pus ruinarea Frantei pe seama femeilor, in primul rand reginei Marie-Antoinette, doamnelor de salon si metreselor de la curte.
Nu se stie cate dintre femei au impartasit drepturile ce le`au revenit, dar implicarea lor in revolutie a fost un lucru foarte important pentru ideologia feminist ce urma sa se dezvolte.

Bibliografie:
Bock, Gisela. (2002). Femeia in istoria Europei. Iasi: Editura Polirom